Interviu cu Prof. Dr. Rodica Pop-Bușui
Președintele Departamenetului de Cercetare Clinică, Universitatea De Medicina Michigan, USA
Doamna Profesor, care sunt sechelele acute post COVID-19 și impactul lor asupra complicațiilor neurologice în diabetul zaharat?
Cele mai frecvente simptome și sechele sunt oboseala și durerea musculară, slăbiciunea, capacitatea pulmonară și cardiacă reduse pe termen lung, afectarea rinichilor, hipertensiunea circulatorie, afectarea pancreasului și posibilul debut al diabetului zaharat. Din perspectiva neurologică avem: tulburări cognitive, dezorientare, neuropatie periferică și autonomă, durere neuropată, amețeală posturală, iar pentru picior: degete COVID.
Ce ne puteți spune despre clinica multidisciplinară post COVID-19 deschisă în cadrul Michigan Medicine?
Facultatea de Medicină și sistemul de sănătate al Universității din Michigan (Michigan Medicine) a dezvoltat clinica multidisciplinară post COVID-19, care oferă o îngrijire cuprinzătoare într-o abordare personalizată a pacientului. Sunt vizate toate sechelele Post COVID-19 Acut (PASC) ce sunt tratate de către o echipă ce include: diabetolog/endocrinolog, podiatru, educator în diabet, nefrolog, cardiolog, specialist pulmonar, boli infecțioase, neurolog, medicină motorie și reabilitare. Această clinică este și un model de integrare completă a cercetării în îngrijire, deoarece toți pacienții sunt înscriși în studii și, mai mult, oferă oportunități pentru formarea cercetătorilor și a asistenților medicali.
Pacienții cu picior diabetic prezintă riscuri suplimentare pentru dezvoltarea unor forme mai severe de COVID-19?
Da, pacienții cu picior diabetic prezintă riscuri suplimentare atât pentru complicații mai severe la nivelul piciorului, cât și pentru dezvoltarea unor forme mai severe de COVID-19.
Care este experiența din clinica dvs. din această perioadă?
Experiența pe care am deprins-o de la momentul culminant al COVID-19 în Michigan arată cum creșterile acute și persistente ale nivelurilor glicemice asociate cu furtuna de citokine anunță un prognostic slab. Astfel, împreună cu tratarea infecției, inflamației și îngrijirii de susținere, este esențial un plan de monitorizare a glucozei instituit și adaptat rapid, care să vizeze hiperglicemia. Acest lucru poate ajuta la prevenirea și reducerea morbidității și a complicațiilor, care duc la spitalizare prelungită și la creșterea utilizării resurselor în această perioadă, în care majoritatea spitalelor și sistemelor de sănătate sunt copleșite de cazurile COVID-19.
Michigan este unul dintre statele cu un număr foarte mare de cazuri de COVID-19 și cu rate ridicate de complicații și mortalitate. Aici oferim o perspectivă asupra experienței Michigan Medicine și a planurilor implementate pentru a reduce eficient aceste creșteri ale glicemiei și pentru a accelera recuperarea pacienților cu diabet zaharat și/sau hiperglicemie de stres internați cu COVID-19.
Spitalul Universitar din Michigan a acordat îngrijire unui număr de aproximativ 500 de pacienți cu COVID-19 din momentul în care această criză sanitară a lovit Sud-Estul statului Michigan. Aproximativ 160 din 500 de pacienți aveau diabet zaharat și ne-au fost trimiși pentru tratament. Cu toate acestea, unii pacienți care au venit în stare critică și nu aveau un diabet cunoscut au dezvoltat și ei hiperglicemie. În plus, având în vedere numărul foarte mare de pacienți pe care trebuia să-i urmărim zilnic, am activat mai multe echipe de gestionare a hiperglicemiei pentru a acoperi toți acești pacienți.
Experiența preliminară din spital a confirmat că severitatea hiperglicemiei și rezistența accentuată la insulină au fost, de asemenea, asociate cu o semnătură caracteristică a biomarkerilor inflamatori, care include creșteri rapide și modificări ale nivelurilor de hsCRP, de procalcitonină, de trigliceride, de IL-6 și de D-dimeri. Astfel, acestea au fost incluse și în abordarea stratificată a riscului. Pentru a reduce și mai mult povara echipelor primare și pentru ajustări în timp util ale dozei de insulină la modificările paralele ale markerilor inflamatori și de evoluție a bolii, echipa noastră a efectuat ajustări ale dozei de insulină de mai multe ori pe zi. Echipa a fost responsabilă și pentru scrierea tuturor rețetelor de insulină pentru tratamentul hiperglicemiei pacienților spitalizați. Aceasta a fost o componentă critică a succesului, având în vedere starea clinică foarte fluidă a pacienților cu COVID-19 grav bolnavi. Aceștia au fost supravegheați foarte atent și au avut nevoie de schimbări constante în regimurile de insulină pentru titrări de succes. Credem că împărtășirea experienței noastre acumulate rapid în ajustarea regimurilor de insulină pentru a menține nivelurile adecvate glicemice, coroborate cu urmărirea tendințelor markerilor inflamatori, ar putea ghida gestionarea glicemiei pentru alte instituții. Subliniez faptul că evaluarea strategiilor noastre de gestionare a glicemiei și a impactului acestora asupra rezultatelor la pacienții cu COVID-19 cu hiperglicemie este în desfășurare.
Material realizat cu sprijinul Medical Business: www.medicalbusinesspress.com