Interviu cu Dr. Norina Gâvan, Septembrie 2014


Secretar General al NeuRoDiab – Societarea de Neuropatie Diabetică





Doamna Gâvan, care sunt obiectivele pe care şi le propune Societatea de Neuropatie Diabetică?

Societatea de Neuropatie Diabetică şi-a propus în primul rând să crească gradul de conştientizare în ceea ce priveşte neuropatia diabetică. În al doilea rând, NeuRoDiab doreşte să asigure furnizarea de asistenţă corespunzătoare, dar şi promovarea dezvoltării de terapii eficiente pentru pacienţii cu diabet. Obiectivele sale sunt complexe: creşterea conştientizării problematicii neuropatiei diabetice; educarea publicului şi a furnizorilor de servicii medicale; sprijinirea pacienţilor prin crearea şi dezvoltarea unei platforme pentru informare, educare şi schimb de experienţe; îndemnarea legislaţiei, a agenţiilor guvernamentale şi a furnizorilor de servicii medicale de a oferi acoperire adecvată, grijă şi tratament pacienţilor cu neuropatie diabetică; încurajarea găsirii de resurse, a cercetării pentru înţelegerea cauzelor neuropatiei diabetice şi dezvoltarea de terapii cât mai eficiente.

Sunteţi implicată în aria terapeutică a diabetului zaharat. Ce ne puteţi spune despre această maladie?

Diabetul zaharat este o problemă mondială de proporţii. Date din 2013 arată un număr de 382 milioane de persoane suferind de această boală în întreaga lume. Este o problemă uriaşă şi în acelaşi timp în creştere, având costuri mari la nivelul sistemelor de sănătate. Datele din România evidenţiază un număr de 1,7 milioane de persoane cu diabet.

Ce semnal de alarmă aţi atrage asupra complicaţiilor diabetului zaharat?

Neuropatia diabetică şi piciorul diabetic sunt complicaţii de temut ale diabetului zaharat. Neuropatia diabetică este o afecţiune cronic progresivă întâlnită la circa o treime din totalul pacienţilor cu diabet zaharat, asa cum arata studiile internationale. Studiul nostru arata ca in Romania, 67% dintre pacientii cu diabet declara ca au neuropatie diabetica. 15 până la 25% din persoanele cu diabet zaharat dezvoltă cel puţin o ulceraţie la nivelul picioarelor în timpul vieţii, iar până la 50% dintre persoanele vârstnice cu diabet prezintă mai mult de un factor de risc pentru apariţia piciorului diabetic. Neuropatia senzitivo-motorie şi neuropatia periferică sunt un factor de risc major pentru dezvoltarea ulcerelor şi a piciorului diabetic. Toate aceste complicaţii trebuie abordate cu ajutorul unei munci de echipă, în care fiecare membru, fie că este neurolog, diabetolog, chirurg vascular, podiatru, medic de familie sau asistentă, are un rol bine determinat. Si sa nu uitam ca in centrul acestei echipe trebuie sa fie insusi pacientul cu diabet.

Aţi menţionat mai sus de podiatru. Ce este podiatrul şi ce este podiatria?

Podiatrul este un element cheie în echipa multidisciplinară de îngrijire a piciorului diabetic. Amputaţiile pot fi reduse numai atunci când echipa de îngrijire a pacientului cu picior diabetic include un podiatru. Podiatria este arta de îngrijire a piciorului practicată de personal cu instruire. Podiatrul are un rol foarte important în cadrul echipei multidisciplinare, iar munca sa constă în: aprecierea factorilor de risc la nivelul picioarelor; screening de neuropatie (testarea sensibilităţilor) şi arteriopatie (indice gamba braţ); educaţie specifică acestei patologii; evaluarea încălţămintei şi recomandări referitoare la încălţăminte; oferă tratament de prevenire a piciorului diabetic; oferă tratamente specifice piciorului diabetic (tăierea unghiilor, înlăturarea calusurilor sau a tegumentului mort, tratament specific pielii uscate); operaţiuni de debridare a ulceraţiilor (de înlăturare a ţesutului mort), tratamentul infecţiilor şi a ulceraţiilor, de obicei sub îndrumarea unui medic; tratamente conservatoare, de aplicare de pansamente specifice şi speciale, castinguri (cizme gipsate); trimiteri la alte specialităţi medicale (dermatologie, chirurgie, chirurgie vasculară, radiologie).

Care ar fi câteva date de referinţă din istoria podiatriei ?

Istoria podiatriei începe în anul 2400 IC. Însuşi Hipocrate a recunoscut nevoia de îndepărtare a pielii tari, iar Celsus a descris ulterior calusul. În anul 1895 a fost înfiinţată prima societate de podiatrie, care astăzi este New York State Podiatric Medical Association, iar în 1907 în SUA a apărut prima revistă de specialitate. În 1911 la New York se deschide prima şcoală de podiatrie, iar în 1919 prima şcoală de podiatrie în Anglia, dupa care, în 1924, meseria este recunoscută în Australia. Podiatria este recunoscută oficial în 19 ţări în întreaga lume. Pregătirea unui podiatru poate dura intre 2 si 4 ani, depinde de sistemul de educatie si de competentele viitorului podiatru.

Ce ne puteţi spune despre evoluţia podiatriei în ţările în care este deja o tradiţie?

În Statele Unite ale Americii, îngrijirea medicală şi chirurgicală a piciorului şi articulaţiilor este făcută de podiatru. Aici se află cea mai veche şcoală de podiatrie din lume, asa cum va spunea anterior. Educaţia este de tip colegiu (dupa liceu - 4 ani), iar apoi se poate continua cu master şi/sau doctorat. Există şi supraspecializări (sportivi, pediatrie, reumatologie). În Australia şi Noua Zeelandă, competenţa podiatrului este crucială în prevenţie, diagnostic, tratament, recuperare în urma unor intervenţii medicale sau chirurgicale la nivelul picioarelor şi a extremităţilor acestora. Aici, podiatrul poate diagnostica şi trata orice afecţiune la nivelul extremităţilor picioarelor (piele, unghii), ca şi infecţii ale picioarelor. Este membru principal în echipa multidisciplinară. Există şi supraspecializări (chirurg podiatru, podiatru de medicină sportivă, podopediatru). Educaţia durează cel puţin 2 ani, max 4 ani.

În Anglia, există 12.000 de podiatrii şi anual 400 de absolvenţi, ca şi 13 colegii naţionale de podiatrie recunoscute. Educaţia durează 3-4 ani, care apoi poate continua cu master, doctorat şi altă şcoală de 6 ani pentru chirurg podiatru. Podiatrii pot lucra în sistem de stat sau privat şi sunt interfaţa dintre pacient şi echipa multidisciplinară, având o poziţie foarte puternică în sistemul de sănătate. Competenţele variază de la simpla îngrijire a pielii la metode invazive de tratament ale oaselor, articulatiilor şi chiar amputaţii minore, în functie de nivelul de educaţie al fiecăruia.

În Germania, există o specializare a asistentelor medicale din 2002, ca şi o lege a podologilor din 2004. Planul de învăţământ elaborat în 2007 include 28 de ore de teorie, 40 de ore de practică, 16 ore de asistenţă. Pregătirea se face sub directa îndrumare şi verificare a unei Societatii Germane de Diabet (DDG), iar certificatul emis este valabil numai 3 ani - în primii 3 ani se prezintă rapoarte de lucru catre DDG – apoi se face reînnoirea certificatului. Podiatrul este o verigă între diabetolog şi medicul de familie, având obligativitatea de perfecţionare continuă, cu examen la fiecare 2 ani. Există şi indici de performanţă în funcţie de succesele terapeutice; în caz de neperformanţă, casa de asigurari de sanatate are dreptul de a aplica sancţiuni salariale.

Ce ne puteţi preciza despre intenţiile de elaborare a unor consensuri referitoare la această patologie?

În lume au fost elaborate ghiduri extrem de utile în urmărirea paşilor necesari în evaluare, diagnostic şi tratament a piciorului diabetic. Foarte folositoare sunt ghidurile de bună practică în managementul piciorului diabetic, precum şi educarea asistentelor medicale specializate în podiatrie.

Care sunt datele pe care le aveţi despre podiatria din România?

În România podiatria nu există, dar vorbim despre 22 de amputaţii majore pe zi datorate diabetului. Îngrijirea piciorului diabetic nu este atribuită clar nimănui - diabetolog, chirurg, ortoped – şi ar fi multe de îmbunătăţit la nivel de prevenţie, tratament sau amputaţii. Asistenţa medicală realizată într-o muncă de echipă care să includă şi un podiatru ar putea aduce beneficii majore în lupta cu complicaţiile diabetului. De asemenea, o atenţie deosebită trebuie acordată costurilor acestor intervenţii şi bugetelor care se alocă pentru această patologie de către sistemul de sănătate, pentru a se asigura un suport constant şi eficient pacienţilor cu diabet care întâmpina astfel de probleme.

Care sunt planurile de viitor în ceea ce priveşte educarea asistentelor medicale în acest domeniu?

În România se încearcă continuarea educaţiei medicale continue a asistentelor medicale, aşa cum a fost şi prezentarea care le-a fost adresată în cadrul celei de-a XII-a Conferinţă Naţională a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (O.A.M.G.M.A.M.R) din luna septembrie 2014, prin intermediul căreia s-a conştientizat o dată în plus faptul că pregătirea lor în acest domeniu este extrem de importantă în îngrijirea pacienţilor cu astfel de complicaţii ale diabetului. Ne propunem realizarea unui parteneriat cu O.A.M.G.M.A.M.R în vederea: promovării podiatriei în rândul asistenţilor medicali licenţiaţi, a organizării cursului de podiatrie acreditat, în scopul eliberării certificatului de liberă practică pentru asistenţii medicali cu acreditare în podiatrie, dar şi un curs modular, teoretic şi practic, cu 5 - 10 zile pe trimestru timp de 1 an de zile. În acelaşi timp, elaborarea unui ghid clinic al asistentelor medicale cu acreditare in podiatrie poate fi un pas important înainte în acest domeniu şi o excelentă platformă educaţională.